Zile pierdute-n matinal târziu… zile trase la indigo-ul unui oraș fad…
Oameni grăbiți într-un matinal târziu… oameni trași la indigo-ul unui oraș fad…

Obisnuiam a spune ca-s inconjurat tactic de oameni noncolor… obisnuiam a crede ca-s doar ei de vina fiindca eu mi-s eu, dar… cine-s eu? Mereu mai mult si mai putin decat uman.

Perspectiva asupra vietii ma scoate din perspectiva mea, trimitandu-ma-ntr-un punct atintit in coltul unei camere, fortandu-ma sa-mi privesc viata. Ce gluma proasta mai e si moartea. Trec pe langa oameni zambitori, terifiat de ceea ce vad in mine, ce energii ma-ncearca si ce energii ma-ncarca.

Simt in interiorul meu toate visele pe care le-am visat, le-ai visat, si le-am visat impreuna vreodata. Ma arunc subconstient in acel vortex de energii, sentimente si vise, si ma trezesc intr-o lume fada. Trista. In…colora.

Imi e dor de acel pastel… pastelul unei vieti… pierdute. Sper doar ca…

Sper doar ca-mi vei picta pielea cu degetul tau inelar, precum o ultima incercare de a salva o panza proasta.
Sper doar ca-mi vei atinge coarda energetica cu mana ta, precum ai incerca sa nu iti rupi si ultimul set de corzi.
Sper doar ca-mi vei scrie povestea sufletului cu al tau, precum ai incerca sa nu rupi o ultima foaie, pe care voiesti a-ti scrie testamentul.

Sper…