Nu sunt genul să am încredere în oameni prea mare
Și sunt genul să refuz valori materiale, frățioare.
Mereu am crezut c-ai mei nu au contat în educație,
Credeam că d-asta n-am știut vreodată de distracție.
Acum știu. Sunt cel ales. Cel menit să dea lumii înțeles.
Învățătură, tastă, mască, chakră, pe toate le-am scris vers cu vers.
In rest, în viață, am fost mereu singur, tată,
Doar eu și lupul meu, aici, de față.
Sunt solitar, și nu știu ce mi-a trebuit
Cu oameni de tot cacatu’ să mă complic.
Prietenia-n fum a crescut spliff cu spliff,
Puff și dum-dum, trag un fum, călătoresc în timp:
Când pentr-un frate-ți pierzi iubirea vieții, doare,
Mai ales când tot tu pici dă fraier.
Bani apoi, impărțit totul pe jumate,
Predam rap, invățam totul ca la carte.
”Știu că-s dificil, dar tu-mi ești frate
Mă-nțelegi, mă simți, și tot mergem mai departe”

Acum cuvintele-și găsesc mai greu locul pe foaie
Crezând c-am un viitor ratat, din noroi mă ridic, frățioare
Din nou, privesc în sus, zâmbind, parcă mai amar
Însă știu, cât de sus am s-ajung, mulți n-au habar.
N-am să uit de unde am plecat, cei ce m-au ajutat,
Îmbrățișat, dar și pe cei ce m-au scuipat și furat.
Am să reușesc, căci am fost ales – un viitor strălucit,
Nu am să mă opresc vreodată, merg până la capăt,
Lupt ca un lup, mușc din toți până răzbat.
Îmi iubesc viața, cum îmi iubesc karma,
Deși uneori îmi doresc mai degrabă s-ajung un arhata.
Am un înger cu chip de demon, de om,
și-un drac cu chip de mine, te minte,
mă ține minte, ia aminte, băiete, ai grijă de tine.
Ține minte, nu te minți, nu fă ca mine !
Crede-n tine, căci tu ești ca mine, Iisusul ce vine!