Singur (traversezi) sigur sunt, dar doi demenți în mintea geamană cu geamătul (ah) ei, haine murdare aruncate la etajul trei, patru luni – am trăit atâtea vieți.
Nebunie între cinci pereți (arght!), pe-al șaselea scrie „sevraj” (sevraj…)
dorință – șapte întins pe pavaj (arde)
opturi desenate ostil în nămeți (pomeții ei…)

Noua, sau noi, nu simțim frică (haha!)
C-am trăit cât zece cerșetori –
Unșpe prinți ai mei au doar nori
În visu-mi de doișpe luna lor e mică.

Aruncă pastile în murdare latrine,
țigara (a)prinsă-ntre buze, fără scuze
cu gându-i la noi și vechi muze,
schițează un zâmbet printre tuse,
inconștient de ele sau el sedus e…
Si toate astea încep să-l amuze… Heh…

Obsesiv pictez (pictează, bă)(ca Mendez) pe un perete pătat de bolnavul din mine cu (cuie) tine, cu el și ele… Sevraj.