Pierdut in rastimpul unui timp iluzoriu intre iluzie si anacuzie, prins intre lumi, cu doua semiluni negre, ca de calimara, privirea amara, pierdut, iubind pietre reci cu chip de ea.
Ea… Imi lua tot ce am, dar si ce dar am acum… Darul de-a da, iar tie ti-am dat tot…
Si nu mai stiu cine sunt. Prinde-ma de aripa si arunca-ma-n zborul tau nebun, caci nu sunt bun decat la a zbura.
Chip de copila zambind, un trup ca de felina gata de prada, caci viata nu-i da prea multe, ochii deschisi in izul rece al aerului de dimineata, obraji ce parca fura din lumina soarelui pentru a lumina ei.
Ia-ma de mana, plimba-ma pe strazile tale de altadata, arata-mi stelele, arata-mi si luna, si ia-ma-n brate apoi, si-atunci te voi saruta…
Toate i le-am vazut in rosul buzelor, i le-am trait in lumina irisului si i le-am iubit in adancul inimii… Acolo… Acolo m-am regasit.
Sunt Andru, un altul, un alt tu, mereu pe pas de
plecare, caci doare. Sunt inca unul din multime, dar sunt eu, caci am un nume.

Zi-l.