Nu te pot minți pe tine, cititorule.
Și mie, ca multor altora, toate mi se întâmplă peste noapte. Peste noapte, uite așa, cad iarăși în dragoste, și multe ori degeaba, căci ele vor altceva. Și mă schimb dar rămân același sub coaste, cu toate domnișoarele mele, dar nu vreau s-ajung că ei, falși, cu pachetul de biscuiți din pieptul gol gol, nu vreau s-ajung ce ieri vedeam ca pe o pacoste. Și acum mă îndrăgostesc încet de o domnișoară ce nu-i a mea, sau va fi.

Aranjez acum cravata, ce faci? În timp ce trag din țigară, visez la anacuzie. Aștept clepsidre să golească nisipul ce oglindește marea albastră, poate trece, rece, cum e el, și-ar să vină un alt eu.

Îngere beat, băiete, bate măsura unui timp fericit, acum cum se cade să-mi cânți nocturne-n noaptea noastră? Vreau să te întâlnesc, amice. Să mă văd pe mine așa cum sunt, cum mă văd în măduva văduvă de-o vreme vraiște.

Astăzi, ea e cea mai frumoasă față de pe-acest cearșaf. Și iubește. Dar îngeru-mi nu o are. Și totuși sunt fericit, și zâmbesc spre infinitu-mi din mine, căci nu pot, dar vreau.