Credeam că m-am zgâriat cu destul albastru-n venă astăzi ca să mai pot păta strada asta ce arde udă de plânsetele de altădată, dar uite că nu-i așa. De 7 luni n-am mai plâns nici o damă și n-am de gând să-ncep acum. Acum spun doar povești, încercând să-mi răspund la întrebarea-mi: ”cine ești?”, văzându-mi de viețile mele, iar voi, d-ale voastre. Văzându-mi de damele din foi, și visele din voi, și de visele din foi și damele din voi. Vă sunt alături tuturor, cu sfaturi și povești, chipuri de drac și chipuri îngerești.

Revențele mele, cititorule!